Ce spun criticii despre “Touch Me Not”, filmul premiat la Festivalul de la Berlin

Filmul “Touch Me Not” a obţinut Ursul de Aur la Festivalul de Film de la Berlin. Pelicula este regizată de Adina Pintilie, un regizor român care se află la debut. Filmul a stârnit păreri contrare, atât în ţară, cât și în străinătate.

Pelicula tratează povestea unei englezoaice traumatizate, aflată la începutul celei de-a treia tinereţi. Laura își explorează sexualitatea cu ajutorul unui terapeut și a unor indivizi mai puţin comuni, totul parte a unui proiect de cercetare a regizorului de film Adina Pintilie.

Publicaţiile străine s-au împărţit în două tabere:

Variety – “Dacă cineva este şocat de “Nu mă atinge-mă”, nu a înţeles ideea. Această explorare nonlineară a intimităţii caută să conteste noţiuni de frumuseţe. În lungmetrajul său, Pintilie foloseşte trupuri de toate felurile pentru a explora graniţele initimităţii. Adina face un eseu video despre intimitate şi o foloseşte pe Laura (Laura Benson), o femeie de peste 50 de ani, ca un fel de muză.”

The Hollywood Reporter – “Filmul Adinei Pintilie, care apare în propriu rol, impresionează prin inteligenţă, încredere în sine şi originalitate. Alegând «Touch Me Not» în faţa altor filme preferate de public la Berlin – precum filmul lui Wes Anderson «Isle of Dogs» sau drama romantică a lui Thomas Stuber «The Aisles» – juriul transmite un mesaj despre noţiunile de frumuseţe şi diversitate, apropiate festivalului care a fost dominat de mişcarea #MeToo, de discuţiile despre structurile de putere de pe ecran şi din afara industriei de film”

El Pais – “Într-o decizie destul de discutabilă, «Nu mă atinge-mă/ Touch Me Not», al româncei Adina Pintilie, a obţinut Ursul de Aur pentru cel mai bun film la cea de-a 68-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin, o ediţie care nu va fi amintită pentru cea mai bună selecţie din competiţie. Juriul, prezidat de regzorul german Tom Tykwer, a preferat să evidenţieze o realizare care se află la graniţa dintre realitate şi ficţiune, în care se aud conversaţii în limba engleză şi în germană, şi care se încadrează perfect în secţiunea “pelicula din festival cu caracteristici de experiment.”

Le Monde – “De la terapia de grup ca experienţă, regizoarea îşi conduce personajele în pură ficţiune iar bărbaţii şi femeile deţin rolul pe care-l au în realitate. Această excursie în intimitate, ghidată de două priviri feminine, cea a actriţei şi cea a regizoarei, uneori prezentă pe ecran, a sedus cel de-al doilea juriu, cel care a atribuit premiul pentru “cel mai bun lungmetraj de debut”.”

The UpComing – “Intimitatea și sexul sunt părţi esenţiale în găsirea fericirii în viaţă. (…) Când ne pierdem abilitatea de a fi apropiaţi de oameni, ne pierdem de fapt umanitatea. Regizorul Adina Pitilie și al său “Touch Me Not” este o încercare curajoasă de a-ţi depăși limitele intimităţii.”

The Guardian – “Acesta este un documentar-eseu cvasi-ficţional despre sexualitate care m-a înecat într-un val de depresie la cât de îngrozitor a fost, din cauza mediocrităţii sale…din cauza abordării superficiale şi pline de sine a temei aparente a intimităţii.”

The Film Stage – “În lumea social-media, unde intimitatea poate fi pierdută, iar relaţiile se petrec pe Tinder și discursul despre sexualitate nu se schimbă, cel mai recent am văzut asta în cazul mișcării “#MeToo”, filmul lui Pintilie este apreciat pentru că-și ia timp să trateze subiectele de bază, dar și cele despre modul în care relaţionăm unii cu ceilalţi”

Cinemagia – “Aflat la graniţa dintre realitate şi ficţiune, Touch Me Not îţi oferă încă din primele minute cheia interpretării. O vedem în cadru pe Laura (Laura Benson), o actriţă care îi mărturiseşte regizoarei aflate dincolo de camera de luat vederi mânuită de George Chiper Lillemark că pentru ea jocul, apariţia pe scenă sunt un calvar. Laura are probleme de intimitate şi-şi provoacă limitele, uneori până la violent şi insuportabil, cu ajutorul mai multor lucrători sexuali. O vizită a Laurei la spitalul unde este internat tatăl ei muribund (şi motiv evident al problemelor protagonistei) devine coloana vertebrală a unei regii ce permite întâlnirea cu alte personaje, fiecare cu propriile provocări personale.”

Next
Comentarii
Se incarca ...
Inchide